Curs de formare al bărbatului

Bărbaţi adevăraţi şi cei în devenire, luaţi aminte:

Dear,

Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau.

Program: 4 module dintre care unul obligatoriu:

Modulul 1 : (curs obligatoriu)
1. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)
2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)
3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport

Modulul 2 : Viata in doi
1. Sa am copii fara sa devin gelos (pe ei) (50 ore)
2. Sa nu mai zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele (500 ore)
3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)
4. Sa inteleg ca pantalonii nu se duc nici o data singuri pana la dulap (800 ore)
5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500
ore)
6. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez

Modulul 3 : Timpul liber
1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de doua ore (exercitiu
practic)

Modulul 4 : Curs de bucatarie

1. nivelul 1 (incepatori) : Electrocasnicele : ON deschis ; OFF inchis
2. nivelul 2 (avansati): prima mea supa instant fara sa ard cratita
Exercitiu practic: fierbe apa inainte de a adauga pastele

CURS INTENSIV

Din ratiuni de dificultate si de intindere a temelor, cursurile vor avea
maxim 8 inscrisi.
Tema 1 : Calcatul: de la masina de spalat pana la dulap, acest proces
misterios
Tema 2 : Riscurile umplerii tavii pentru gheata (demonstratie sustituta
de diapozitive)
Tema 3 : Tu si electricitatea. Avantajele economice de a angaja personal
calificat pentru reparatii (chiar si cele elementare)
Tema 4 : Ultima descoperire stiintifica. A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplagie. (Practica in laborator).
Tema 5 : De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-ai casatorit cu ea
Tema 6 : Sulul de hartie igienica. Hartia igienica creste langa veceu? (Expozitii cu tema “generatia spontana”)
Tema 7 : Cum sa coboram capacul de la wc pas cu pas (Teleconferinta cu
Universitatea Harvard)
Tema 8 : Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti? (Marturisiri)
Tema 9 : Masina de spalat, acest mare mister din casa.
Tema 10 : Diferente fundamentale: cosul pentru rufe murdare si podeaua
(exercitii in laboratoarele cu terapie muzicala)
Tema 11 : Barbatul in scaunul pasagerului. Este posibil sa nu vorbeasca sau sa se agite compulsiv in timp ce ea parcheaza?
Tema 12 : Ceasca de la micul dejun. Leviteaza singura pana la chiuveta?

Şi acum, vreau să văd rezultatele!!

Via

I want theseee!!!

Vreau asta, asta, asta, asta, asta, asta, asta, şi asta.

Aaa, şi IUBESC site-ul ăsta. Plushieeess!! :X

p.s. Ziua mea e pe 20 iulie. ;

Crezi…?

Ce te uiţi aşa la mine? Crezi că te-am iertat? Crezi că am uitat?

Aaa, ai dat prea multă crezare cuvintelor mele. Iar ai uitat să te uiţi puţin mai departe de ele. Eh, asta e, norocul tău! Bine, că vorba aia “fiecare îşi face singur norocul”… Se pare că tu nu te pricepi la asta. Păcat. Îmi pare rău pentru tine. Adică nu, nu-mi pare. N-am de ce. Eşti doar un “altul” trecut prin viaţă. Un alt om, un oarecare, bătut de soartă atunci când îţi era mai drag. Eh, lasă că la cum te ştiu ştiam eu, o să treci repede peste. Ăăă, şi seara aia? Erai cu el, cel mai bun prieten, în cameră la tine. Compuneaţi o nouă piesă. Şi apoi, brusc ţi-ai adus aminte că era ziua mea. Mai ştii? Ai venit la mine la geam şi aţi început să cântaţi melodia tocmai compusă. Şi eu? Eu nu eram acasă. Eram cu EL. M-a dus să-mi revăd marea. Mi-a cântat până şi marea , marea mea, “La mulţi ani”. Uite, vezi? El şi-a adus aminte de ziua mea. Tu, nu. Chiar atât de importantă eram pentru tine? Aa, şi-ţi sugerez să nu mai trăieşti cu impresia că “Da, ea e acolo, eu sunt aici. În 5 minute vom fi amândoi.. oriunde!”. Trebuie să te opreşti la “Da, ea e acolo, eu sunt aici.” Nu-ţi mai fă iluzii, da?

Ce te uiţi aşa la mine? Crezi că te-am iertat? Crezi că am uitat?

Floricele pe câmpii…

…hai să le adunăm copii!

De acum încolo mă veţi găsi scriind (probabil mai des decât aici) pe blogul ăsta. Nu abandonez blog-ul ăsta, nu nu! Ci doar o să încep să mai postez într-un loc. Detalii aici.

floricelepecampii.wordpress.com

Îmi pare rău…

Îmi pare rău că sunt un copil care pune totul la suflet.
Îmi pare rău că azi, EI DOI s-au despărţit.
Îmi pare rău că supraapreciez prea multe persoane…prea repede.
Îmi pare rău că tu nu eşti ca mine, poate aşa ai înţelege.
Îmi pare rău că azi a fost frig, afară.
Îmi pare rău că nu am cum să îţi arăt când greşeşti. Nu-mi dai voie.
Îmi pare rău că ajung să ţin la cineva foarte repede (amic(ă), prieten(ă), etc)
Îmi pare rău că lumea se ia după aparenţe, că nu priveşte pe de-a-ntregul, şi că nu analizează în întregime, şi nu fiecare detaliu.
Îmi pare rău că lumea tratează viaţa şi oamneii din jur cu superficialitate.

Nu-mi pare rău că te-am cunoscut!

Ţie nu-ţi pare rău de nimic, nu? Ai prea mult orgoliu în tine, ca să îţi fie!

Curcubeu

Curcubeul e…

…un pod între cer şi pământ.
…paleta pe care Dumnezeu a folosit-o atunci când a colorat penajul păsărilor.
…calea sufletelor.

Curcubeul e unul dintre cele mai frumoase lucruri văzute azi. A fost vedetă azi. L-am fotografiat, l-am filmat. Hehe, a fost al meu şi doar al meu.
Cum să nu îţi placă un curcubeu? E foarte colorat şi.. vesel. Seamănă cu o acadea. Yumee. Defapt, eu iubesc curcubeele!

…tonight i wanna cry…

Just.. let it fall like rain from my eyes! And no, this is not about you. This is about ME.

Good night!

Ce face blogu’ din om!

Eu: Bre!
Ale: Da bre..
Eu: Îs foaarte aiurea. Îmi vine să mă arunc de pe blog*!

* blog - se vroia a fi defapt, bloc

p.s. A nu se pune întrebări de genul celor din postul anterior.
p.s.2 A se ignora apelativul “bre!. Zâmbilica e de vină, săriţi pe ea, nu pe mine!!!
p.s.3 Aaa, şi o piesă de final de zi. (ai răbdare 2 secunde şi apare. )

Ce ai patit, Andraaaa??

- Andra, ce-ai patit?
- Bai, ce ai ?
- Andrule, ce s-a intamplat?
- Bah, zi-mi ce dracu’ ai!
- Hai ma, ce ai patiiiittt?? Stii ca mie poti sa-mi spui.
- Sufletel de ce plangi mai ?
- Blondinooo, zi mah!!
- Zi baaa!!
eu: …
- Lasati-o in pace, bre! Nu vedeti ca nu ne zice nimic?
eu: idem!
- Da’ ce ai ? Ce-ai patit?
- E vorba de L. Nu?
eu: Lol. Nu.
- Atunci P. ?
eu: nu.
- Ai tai?
eu: .. nu!?
- Atunci.. ce draq ai ??
eu: NIMIC!… absolut nimic.

- Andra, de ce plangi?
- Chiar iti pasa?

Hai, las-o balta! Pana acum nici macar nu stiai cum ma cheama (da, 3 prenume + numele de familie) si acum te dai mare prieten(a) cu mine?! Lasa teatrul asta de 2 bani ca la mine nu merge. Vezi-ti de tocitul invatatul la stiu-eu-ce materie, de “vopsitul” unghiilor, sau de discutia in gasca cu baietii despre “uite ce bengoasa e gagica/masina!”. Hai, imi pare bine (nu foarte) de cunostinta! See ya.. intr-o alta viata (cica Raiul e mare, asa ca sper sa nu te mai vad vreodata!).

Blog. Trist?

Mi s-a spus de mai multe ori că ar trebui să îndrept blogul spre mai multe teme, să mă reprofilez, să mai scriu şi altceva, să scriu mai cu voie bună, pentru că… blogul meu e prea pesimist şi trist.

E blogul meu trist şi pesimist?