….but, i still believe in you!

Stii? Erai candva cel mai frumos lucru din viata mea, erai steaua dupa care ma ghidam mereu, erai un exemplu pentru mine, erai persoana pentru care faceam absolut fiecare pas, stiam ca merita. Erai tot ce-mi puteam dori, erai tu, cea mai draga persoana de pe lume. Erai persoana care candva a fost langa mine, care simtea imediat daca am ceva, care-mi stergea lacrimile, care-mi colectiona zambetele. Candva.
Si acum? Acum esti doar un chip de lut, intotdeauna acelasi chip dur si plin de colturi. Acum esti doar un distrugator de vise si sperante. Acum, imi eviti vorbele, imi eviti privirea, imi eviti zambetul, imi eviti pana si rugamintile… Tu ma cunosti cel mai bine, stii perfect ca eram un om atat de vesel, un om cu atat de multe vise, sperante, cu foarte multa ambitie, si vointa. Acum de ce ma schimbi? De ce ma faci sa fiu un om ignorant, plin de durere si lacrimi in ochi, un vanator de clipe fericite…? De ce nu ma mai lasi sa visez? De ce nu ma mai lasi sa fiu acel copil care am fost? De ce ma indepartezi de tine? De ce ma faci sa te urasc? Eu nu te pot ura. De fiecare data cand incerc sa fac ceva, imi pui bete in roata si ma demoralizezi. De ce te comporti acum asa? De ce atata rautate? Stii perfect ca esti cea mai importanta persoana din viata mea… De ce ma calci acum in picioare? De ce ma faci sa ma simt cel mai inutil om de pe Pamant?

Vreau ca toate acele clipe frumoase sa revina. Vreau sa redevenim acele doua persoane atat de unite, vreau sa nu mai fi atat de rece. Te vreau inapoi, pe tine, asa cum te stiam pana acum.