… bloggerilor sibieni.

După ceva luni de la o ultimă “prezenţă” (nu mă întreba, nu ştiu când, cum, unde, ce a fost), se organizează încă un blog-meet. Cel care a venit cu ideea a fost Eduard Stoica, Laura a îmbrăţişat ideea şi s-a decis: Se face prezenţa bloggerilor sibieni, Sâmbătă Vineri seara, 11 iulie, ora 19 in Amber Cafe (în Piaţa Mare).

Sunt deja destul de mulţi (peste 20 :P) care s-au adunat să meargă. Sper să ajung şi eu, deşi nu sunt sigură, sâmbătă seară am programat ca amărâtul meu de suflet (pierdut, regăsit, pierdut iar şi din nou regăsit) să ajungă într-un alt loc (tot cu sibieni) . Eh, şi chiar aşa, chiar dacă e vineri, tot nu sunt sigură că ajung. :))

Cum momentan blogul lui Eduard nu funcţionează, blog unde, teoretic, se află lista completă cu participanţii la întâlnire, o să iau lista de pe blogul Laurei.

Eduard Stoica
Oana Cunţan
Brylu
Răzvan Pop
Tudor Popa
Oana
Zeno Popovici
Cristi Văduva (prezenţă virtuală binevenită)
Vali
Ovidiu Valentin Olteanu
Alin Mechenici (poate ajunge)
Matzishor
Nosfer
Tommy
Marius Ogrean
Constantin Tovisi
Călin
Seba
Lucian (poate ajunge)

şi bine înţeles, eu (poate o să ajung).

De ce mă uit aşa la el? De ce felul în care îmi vorbeşte, felul în care mă atinge (poate şi întâmplător), felul în care se comportă atunci când e cu mine, e tot timpul intrepretat de mine? De ce am impresia că el simte ceva pentru mine cănd defapt el (poate) nici nu simte? De ce îmi face aşa de bine prezenţa lui? De ce am fluturi în stomac doar când aud numele lui? De ce mă gândesc atât de mult la el? De ce am tot timpul sentimentul acela de nerăbdare pentru a-l vede în următoarea zi? Nu vreau să mă îndrăgostesc de el, nu am voie, e imposibil.

Ce faci atunci când te îndrăgosteşti de omul nepotrivit?

Ce faci când trecutul se năpusteşte asupra ta ca un gladiator ce merge în luptă? Ce faci când încă îi simţi mâna jucându-se prin parul tău, când încă îi mai simţi parfumul îmbibat pe haine? Ce faci când încă îi simţi braţele în jurul tău, buzele lui sărutându-le pe ale tale, ochii lui privindu-i dulce pe ai tăi, mâna lui ştergand obrazul tău spălat de lacrimi? Ce faci când încă îi mai auzi vocea la telefon, când îl mai vezi în pragul uşii? Ce faci atunci când…. el nu mai e?

Bună, mă cheamă Amalia şi în 28 octombrie fac 15 ani. M-am îndrăgostit de Octavian. Are 23 de ani.

… Aşa începe povestea ei*. Un copil trecut prin viaţă, un copil ce acum, iubeşte un bărbat. Iubeşte un om mult prea mare pentru ea. E prima dată când se întâlneşte cu iubirea. Aşa spune ea.. Dar, ce poate să facă altceva decât să viseze? O fi iubire, sau doar un moft al copilăriei?

* mai e nevoie sa specific faptul ca nu e vorba de mine?

Urăsc persoanele care au impresia că mă cunosc bine doar pentru că îmi citesc blogul. Te înşeli, honey!

Aş fi vrut să mă întind ceva mai mult în postul ăsta, dar mi-am adus aminte de un post mai vechi al Monicăi pe tema asta. Ea a zis acolo cam tot ce aş fi zis eu acum.

Urăsc oamenii care cred că dacă mi-au citit blogul, mă cunosc foarte bine. Chiar dacă mă cunoşti personal şi ştii de blog, tot nu mă cunoşti prea bine. Ai doar câteva impresii, unele fondate, iar altele închipuite sau înţelese greşit.

De fapt sunt doar 3 persoane din afara familiei care să mă cunoască întradevăr foarte bine, pentru că ne ştim de când eram la grădiniţă sau chiar mai devreme.

Şi de ce am adus vorba de asta? Pentru că intră peste mine tot felul de persoane dubioase pe messenger, care-mi vorbesc de parcă am fi împărţit aceeaşi lopăţică şi aceleaşi păpuşele. Nu mă deranjează să fiu deschisă şi să vorbesc cu toată lumea, dar dacă nu ştii să mă respecţi: bye-bye şi ignore.

p.s. Da, postul ăsta e totodată un apropo.

Stă în pat, cuibărită într-un colţ. E noapte, întuneric. Nu se aude decât din când în când zgomotul unei maşini ce trece în faţa blocului sau mieunatul pisicilor… Dar e bine, aşa îşi aude mai bine gândurile. Are geamul deschis pentru că îi e cald. Sau, are senzaţia că se sufocă-. E mai liniştită acum, dar nu a dormit deloc… din cauza gândurilor care o frământă. Se simte ciudat. Nu ştie ce ar putea face acum. Să se întoarcă înapoi? Să încerce să oprescă timpul în loc pentru o lungă staţionare? Să meargă mai departe?

Se ridică greoi din pat şi se îndreaptă spre geam. Se aşează acolo, cu coatele pe pervazul interior si cu capul între mâini. Zâmbeşte. După mult timp schiţează şi ea un gest. Îşi lipeşte uşor nasul de geam şi începe să râdă copilăreşte. Începe să sufle uşor peste geam aburindu-l, ca mai apoi să deseneze inimi care în câteva clipe dispar. Îi era dor de copilărie, şi de lucrurile pe care atunci le făcea. Acum e deja om mare, nu mai are voie să fie la fel…

“Ce gândire de oameni nesănătoşi!”

Se simte chiar mult mai bine. Încetul cu încetul începe să se împrietenească până şi cu alter-ego-ul ei. Din câte am înţeles, şi-au programat chiar şi o întâlnire la cafea, în zilele care urmează. Poate să zâmbească din nou, după mult timp. Remuşcările şi gândurile negre au început să o părăsească, ceea ce este un lucru extraordinar de îmbucurător.

E ora 03:45. Se ridică deodată de la geam, ca şi când şi-ar aminti ceva, se îndreaptă cu o mică ezitare spre uşa de la ieşirea din micul ei apartament şi o deschide, încet. În faţa ei apare el. Ea tace, nu spune nimic, e împietrită. E o linişte de mormânt. Îl priveşte în ochi, şi lasă doar o lacrimă să cadă pe obraz. După câteva clipe reuşeşte să scoată câteva sunete.

“- Ttt.. Tu?”

Va urma…

Mai e puţin până când mai adaug un an de viaţă la colecţie. (n.r. o lună - 20 Iulie) Dacă mă bucur? Da. Adică nu mă bucur ca “îmbătrânesc”. Mă bucur de ziua aia. Mă bucur de faptul că toată lumea e smiled-face, vine şi îţi urează toate alea, şi chiar cu o uşoară urmă de ipocrizie se bucură pentru tine. Toţi încearcă sî se poarte frumos cu tine… De ce nu ar putea fi mai des o “ziua mea de naştere” ? Pentru că nu te poţi naşte de două ori, right!

Am fost întrebată de diverse persoane, rude, prieteni, amici, părinţi, etc: “Auzi dar tu ce-ţi doreşti ?* (…de ziua ta) Şi răspunsul meu? Păi stai, că e o întreagă filozofie. Vreau multe, ca toată lumea..

- Îmi doresc în primul şi în primul rând multă sănătate. De asta avem nevoie cu toţii, că dacă nu e, degeaba ai tu vile cu piscine şi palate de aur.

Apoi, într-o ordine aleatorie, urmează celelalte:
- Îmi doresc o pereche de role, am avut unele, acu’ ceva ani. Mi-au rămas mici, le-am aruncat şi altele nu mi-am mai luat.
- Îmi vreau bicicleta reparată. (da, să mă plimb cu ea, doh..) - Se aude acolo în spate, Alecs? -
- Vreau să mănânc muult pepene roşu. Da. Şi poate îmi iau şi provizii pentru iarnă, ca să nu mai sufăr în mijlocul lui ianuarie că “îmi miroase a pepene” şi că nu am de unde să fac rost.
- Vreaun un domeniu. Dar asta e ca şi rezolvată. Mama a auzit că îmi doresc unul, şi s-a oferit să mi-l ia. Încă nu e batut în cuie, pentru ică încă se gândeşte, nu a înţeles prea bine cum vine treaba cu hostingul, domeniile, dacă se plăteşte pe lună, pe an…. Se documentează.
- Vreau să ajung vara asta la mare. Cu ocazia asta mă văd şi cu Devilutz‘!
- Îmi doresc să îmi revăd vechii prieteni. Şi poate şi pe Zâmbi’… chiar poate să-i cunosc live şi pe Kittutza, OLiX & Co.
- Aaa, vreau să văd că există bun simţ, respect, sinceritate… Asta mai ales din partea unui băiat pentru o fată.
- Îmi doresc ca toată lumea să fie fericită. Măcar de ziua mea.
- (LE) - Aaaah, şi îmi mai doresc un Tatty Teddy adevărat. Deşi nu cred că o să îşi sacrifice cineva banii pe unu’ d-ăla. E cam scump…
- Şi… îmi mai doresc multe altele, dar mă opresc aici.. deocamdată.

Tu ce-ţi doreşti? (…de ziua ta..)

p.s. Şi blogul împlineşte o dată cu mine 1 an, 4 luni şi 27 de zile. :))
p.s.2 postul ăsta era programat să apară cu câteva zile înaintea zilei mele de naştere, dar din cauza insistenţei unei prietene… apare acum.

- Ce vrei de ziua ta?

- Ştii, am văzut perechea aia mişto de cercei. Ăia din argint… etc.

Fraţilor, vă rog eu frumos, NU mă mai întrebaţi ce vreau de ziua mea. Îmi plac surprizele, îmi place să fiu curioasă când deschid un cadou. Dacă îţi zic că vreau x pereche de cercei o să mi-i aduci, şi atunci nu o să mai fie deloc surpriză. lasă-mă pe mine să îţi zic asta dar într-un alt context sau ştiu eu.. fi atent la ce zic, poate o să îţi dai seama din “aah, uite chestia asta. Data viitoare când intru mi-o iau, acum nu mai am bani”..

Ce vreau? Vreţi listă? O fac mai încolo.. :)) E un promise (a pinky one =)) ).

Nu vreau să mă întind pe acest subiect, poate o să comentăm mai multe, mai încolo.. Aşa scurt: E foarte uşor să treci de la minciunile albe la cele gri şi să sfârşeşti în iţele unei întregi intrigi. Oare minţim din cauza laşităţii care nu ne lasă să ne asumăm gesturile?

Se pare că majoritatea twitteriştilor au devenit plurkeri.

Ce este Plurk? Un alt fel de Twitter.

De ce plurk si nu Twitter?

deocamdata nu are probleme cu baza de date

are un “timeline” in care poti vizualiza strigarile prietenilor (pe ore)

interfata usor de folosit

mesaje private

poti impartasi tuturor filmulete de pe youtube sau poze de pe flickr

ai un bot prin care poti transmite mesaje pe plurk direct de pe YM

Da, m-am facut si eu plurkistă plurkeriţă (cum sună). Hai şi tu în familia plurk! Da, avem familie. Gonzolicu s-a gândit deja să ne adune pe toţi într-un loc.

Urmăreşte-mă aici! Tu ai Plurk ?

(via)