Sueños

Uneori, cand suntem foarte trişti, visele noastre cad la pământ ca nişte bucăţele mici din stele, care încetul cu încetul se sting, inima noastră plânge în linişte, încetează să mai facă zgomot. Ochii inimii văd mai departe decât ne permite vederea, şi când lacrimile cad, îngheaţă tot corpul, şi inima, de la atâta iubit se transformă în gheaţă ca să nu mai sufere, ca să nu mai plângă…. Dar ce mult se inşală! În sfârşit va exista cineva care să aprindă flacăra sufletului tău, care să topească gheaţa pe care durerea a format-o în interiorul tău. Şi dacă te uiţi către cer, îţi vei da seama că îţi rămân milioane de stele, şi fiecare e un vis de împlinit. Şi chiar dacă unele dintre ele se sting, vor fi multe care abia încep să strălucească şi îţi mai vei da seama că sunt stele care strălucesc, dar lumina lor nu e decât un ecou, un miraj a ceea ce a fost odată adevărata sa lumină, dar care acum nu mai există. Tu decizi în ce să crezi, doar să nu-ţi abandonezi visele. Sunt singurele care te vor salva din uitare.

D.M.

Operaţiunea “Cartofi Prăjiţi”

Iulia : Fată, mi-e foame, haideţi sus la mine, facem nişte…. cartofi prăjiţi, nişte ochiuri (ouă).
Raluca : Da fată, hai să trecem şi la Andra că e doar trecem prin faţa apartamentului ei, poate vine să mănânce şi ea cu noi.
Oana : Mă, io n-am chef de cartofi. Hai mai bine comandăm o pizza, sau mergem la Mc.
Ricarda : Băi mie mi-e lene să merg până acolo.
Iulia : Hai mă fetelor mă, nu fiţi neserioase acuma, veniţi sus la mine, o să fie taare fain! Facem şi noi mâncare…
*sună la uşă la Andra*
Raluca & Iulia - Bună fatăăăăă!!
Andra: Ăăă salut!
Oana: Hai până sus la Iulia, o apucat-o gătitul!
Iulia: Da fatăăă.. Hai că tu le ai cu gătitul!
Andra: Aha.. ok. Ce facem?
Ricarda: Cartofi prăjiţi..
Andra: Aveţi tot ce trebuie da?
Iulia: Normaaal, la mine găseşti orice! Sunt mereu pregătită..

n.r. Imaginaţi-vă că Iulia şi Raluca sunt mai pe stilul piţipongic.. de la look până la comportament & Co.

De la “normal sunt pregătită”, s-a ajuns la “Andra, nu ai tu cumva pe jos încă vreo 4 cartofi, nişte ulei şi o paletă pentru cartofi? Aa, şi vreo 2 ouă..” No problem, am ajutat cu ce mai era nevoie. Cred că nu mai trebuie să specific faptul că am făcut vreo 3 drumuri (de la apartamentul ei, până la al meu - 3 etaje - ) doar din cauza faptului că “ah, am uitat că s-a terminat!”.

Eu am adus mai mult de jumătate din mâncare, eu am curaţat aproximativ toţi cartofii şi tot eu i-am şi prăjit… (Merci Ricarda pentru ajutor şi bravo Oana pentru străduinţă =)) ) Ok, nu mi-a fost greu, chiar mi-a plăcut… până în momentul când piţipoanca noastra, Iulia a fost ft. ft. puţin atinsă de ulei încins, a început să zbiere, şi să facă un maaare circ: “Aaah, că m-am ars! Vezi tu cum umblii cu alea! Că nu te pricepi la nimic!”. În momentul acela am lăsat frumos ce aveam în mână pe masă, mi-am luat “catrafusele” şi am plecat. (thanks oana & rica’ again).

Na spuneţi voi acum… Nu era mai bine să comandăm o pizza sau să mergem undeva să mâncăm? Oricum, noi să fim sănătoşi…

Doreşte cineva nişte cartofi prăjiţi? =)))

Vise* tâmpite…

Ok, astăzi nu vorbim de lucrurile la care aspiră lumea, lucrurile pe care şi le doreşte ci de visele* alea pe care le ai noaptea, când dormi.

De ceva timp visez moarte; moartea celor dragi, lucru care mă înspăimântă… Nu mi-e frică de moartea în sine, nu mi-e frică dacă e să fie în legătură cu mine, dar când e vorba de cei apropiaţi mie..
Prima dată am visat că mi-a murit un unchi (foarte apropiat mie), apoi am visat că mi-a murit fratele. Următoarea victimă a viselor mele a fost mama şi ieri noapte a fost tatăl celei mai bune prietene ale mele.
Nu înţeleg ce-i cu visele astea, în următoarea zi după o noapte ca asta sunt pe o altă planetă şi petrec mai toata ziua cu persoana respectivă… Ştiu, sufăr şi de paranoia. Acum, întrebarea mea e… de unde visele astea şi ce înseamnă ele ? Cică ar fi ceva de bine….

p.s. De azi dimineaţă am o durere groaznică de cap, şi febră…şi nu-mi trece nici cum. Şi nu’s răcită… Acu’ ce mai am?

* vise sau visuri?

Vreau să dorm!

Se spune că atunci când dormi, uiţi mai repede şi mai uşor. Atunci, vreau să dorm… Să uit privirea aia beată şi tâmpă. Privire pe care o adoram atât de mult. Vreau să dorm… Să uit săruturile sub clar de lună. Vreau să dorm… să uit momentele când ne-am cunoscut, momentele pe care le-am trăit împreună, momentele când ai plecat, momentele în care n-ai fost aici. Vreau să dorm… Să uit că ai fost aici şi te-ai rătăcit apoi in gânduri şi lacrimi. Vreau să dorm… Ca să uit cât de mult iubeam doar să te privesc. Vreau să dorm… Să uit zâmbetul ăla de copil cu care mă trezeam dimineaţa. Vreau să dorm… Să uit cântecele ce vorbeau de noi doi. Vreau să dorm… Să uit de nenumăratele ori când răsăritul de soare ne-a găsit îmbrăţişaţi. Vreau să dorm… Să uit de marea ce adeseori îmi ştergea lacrimile. Vreau să dorm… Să uit de marea care ne-a unit. Vreau să dorm… Să uit că exişti. Dacă somnul ajută să uiţi atunci… vreau să dorm…

“EMO” bancul anului…

EMO - Cuvânt intrat de curând în vocabularul tuturor românilor şi folosit deseori, în ciuda faptului că nu i se cunoşte înţelesul.
Am vrut să scriu demult pe acest subiect, şi încă mai vreau să o fac, daaaarrr mai bine mă abţin.

Kittutza mi-a dat o leapşă tâmpită, cu un test. Oare sunt EMO? :))) Rezultatul testului sună cam aşa:

Esti 21% Emo. Forta de neoprit. Esti foarte tare! Daca ti se intampla ceva rau, te ridici, te scuturi si mergi mai departe. Ce mare lucru, nu? Bine lucrat! Tine-o tot asa. Multumesc ca ai jucat…

Hmm, e aiurea răspunsul. În general cam aşa sunt, dar în cazuri speciale nu prea. Da’ ăsta e un caz special….

Leapşa nu o dau la nimeni, că e aiurea. Aştept una mai bună!

Daddy, daddy bloodddd!

Nu am timp sa postez pe blog, desi am multe de scris, am si poze, etc Nu doar ca nu am timp acum, dar sunt obosita (foarte) si putin agitata pentru examenul de maine. O sa fie ok, zic eu! I’m gonna be the best. Ah! Maine promit ca o sa scriu. (chiar si despre experienta mea de azi cu cartofii prajiti! )

Va las cu 2 filmulete. Copiii astia sunt geniali. Azi toata ziua am tinut-o cu “daddy, bloddd!” si “charlie bit me!”. Lumea spunea ca sunt nebuna, dar vocile din capul meu, spun(eau) ca nu sunt. B-)

Charlie Bit Me!!

Daddy, daddy.. BLOODDD!!

Please don’t laugh! “not funneeyhh!” (citat)

Your conscience is calling! Answer/Deny.

De ce omul atunci când oferă ceva (căldură, atenţie, iubire, un sărut, etc) aşteaptă ceva înapoi? Adică de ce nu, nu?

Auzi, mai bine nu i-ai mai da nimica. Arată-i că nu-ţi pasă, o să îşi dea seama el odată şi odată ce s-a întamplat şi că defapt el e “EL” de care tot vorbeşti tu! De ce tu să stai şi să te frămânţi ca proasta că el nu vede nimic din toate astea? Lasă-l! O să îşi revină într-un târziu… sper doar să nu fie.. prea târziu.
Da’ oricum, şi tu eşti sucită. Dacă ai zis că o să îi fi alături, să-l susţii, orice ar fi, acum de ce o întorci ca la Ploieşti? Îţi dau dreptate într-un fel, în altul nu. Totuşi încearcă să împaci şi capra şi varza. O fi şi el aiurea, că doar ştii cum e de obicei, cât de ok vorbeşte cu tine. Aa, poţi face o pauză, o să îţi simtă probabil, la un moment dat lipsa, şi o să te întrebe “Băi aiurilă, paţişi ceva?”! Hai ce naiba, focalizează-te acum asupra altor lucruri, încearcă să îţi distragi atenţia. N-are rost să te enervezi pentru “x”. Ştiu cât şi cum ţii la el, ştiu cât de “inlove” eşti (sau nu) de el, ştiu multe.. poate el nu ştie! Dar.. o să afle!

off: A. (fată) this is for you. Îţi recunoşti conştiinţa în cele scrise mai sus?

“leapşa” has disappeared?

Am primit o leapşă de la Kittutza. Sorry Kitt, tre’ să te refuz, am mai avut-o acum ceva timp. Chestia e că tu nu ai indeplinit regulile ei. Trebuia să îţi pui Winamp-ul (eok.ro -ul) pe shuffle. Că aşa puteam găsi şi eu o piesă cât mai potrivită.

Băi, dar unde’s lepşele? Gata? A trecut vremea lor? Ne-am plictisit să ne tot tag-uim unul pe celălalt la infinit, sau nu mai avem pe ce subiect să ne lepşuim (almost imposible thing) ? Nu că le-aş duce dorul, dar zic şi eu…

p.s. Happy B’day Monden.Info! Keep up the good work!

my moon. my stars. my sky.

Luna… e departe. Se uită la mine şi nu mă recunoaşte.
Nici stelele, pe care le alintam cu atâta drag nu mă mai recunosc.
M-am schimbat eu? Sunt eu alta? Sunt altcineva?
Mi-e dor de luna mea plină, cea care-mi luminează nopţile…
Mi-e dor de stelele mele. Stelele mele, auzi?
Cele care atunci cand îşi părăseau universul, lăsau în urmă ceva:
O speranţă, născută într-o altă stea.
Mi-e dor de cerul meu plin de luminiţe.
Cerul Speranţei, îi spun eu. Acolo, sunt toate dorinţele mele.
Lună, unde eşti? Acum de ce te ascunzi?
Iar voi nori, daţi-vă din calea mea! Lăsaţi-mă să îmi văd stelele!
Să mă întâlnesc din nou cu visele mele…

p.s. I heard that It’s always sunny on the moon.

Gigele, ne mişcăm şi noi mai cu talent?

Ce a mai căutat lumea la Gigel/Gogu/etc şi a ajuns la mine. here is ză list:

data nasterii de la yahoo - De ce cauţi asta? Vrei să îi faci un cadou? Încearcă la Bobby Voicu. Poate te ajută el! :))
delfini roz - Delfinii sunt albaştrii şi atât. Ai înţeles??
profa de bio goala - Mă gândesc că nu are vreo 60 de ani, nu? =))
breton drept - Nu nu, mie nu îmi place. Mie nu îmi stă bine cu breton drept. :((
camera friguroasa - Aia de la morgă, sau care?
cum sa-i spui unei persoane ca o iubesti - “Te iubesc, bă/ fă !”
lost-andra blog - Mă caută lumea, incredibil!! Nu mai există de ceva timp lost-andra. Dar e “suflet pierdut”… e tot pe-acolo.
oricum stiu ca ma iubesti - Nu-mi spune!? Ai fost la vrăjitoarea Rodica?
pitipoance sexi sb - Nu m-ai nimerit. Caută pe la piţipoanca. La ele se întâlnesc cele mai tari piţi, nu doar din sb.