she used to be mine

I’m not anything like I used be, although it’s true
I was never attention’s sweet center
I still remember that girl…

 

Reclame

mă întorc, ți-am zis?

Iar sunt insomniacă. Mereu am fost. Dar uite, iar scriu la ore nocturne…
Cât timp să fii trecut? Mult. Prea mult poate. E bizar. Înainte mă întorceam voit. Întoarcerea era atât de importantă. Întoarcere în timp, întoarcere la el… Chiar mă luptam cu tot felul de lucruri, mă luptam cu mine, că să pot ajunge înapoi. Acum, trecutul asta vine doar și mă copleșește ca un val supranatural de ceață ce nici timp de reacție nu-ți acordă… Și zău că nu e comod; acum sunt poate mai liniștită ca niciodată. Dar cred negura asta a așteptat și a ales momentul oportun… Și uite așa apar rând pe rând câte o fantomă, două, o umbră, o privire, un zâmbet, mult fum și…

Cred că trebuie să rămân aici. Astfel că tot ce a fost înainte trebuie doar acceptat, mulțumit pentru ceea ce am ajuns eu astăzi să fiu, și apoi nu e nevoie decât de un moment simplu și tacit în care să poți spune adio. Nu prin scrisori goale (sau prea pline de tot) care nu vor ajunge la destinatar, ci printr-un adio curat și sincer din acele lăcașuri ascunse unde se tot perindă.

Știi ce? Ești binevenit să pleci. Să mă părăsești. De data asta, îmi doresc să o faci și nu am să te mai rog să stai.

E timpul să mă întorc. La mine.

Nani bun!

red lights

home is where it wasn’t home.

home. it felt more like a place but felt like home when leaving.

home is my brother and his blue eyes.

home is can you make me breakfast and watch TV with me?

home is the hot soup grandma makes.

home is Janis Joplin singing.

home is where birds are chirping dancing.

home is that door never closing.

home. is that door open anymore?

home is Venus… and my cosmos.

home is red and red was home.

home is where it wasn’t home.

home is where i wish was home.

home? where is home anymore?

cine?

e 4 dimineața. ca pe vremuri… insomnia mă lovește din nou și recurg la ceea ce știam cândva să fac cu atâta ușurință. să las sufletul ăsta, așa cum o fi el, să vorbească. și curgeau cuvintele de parcă urma să-mi pierd suflarea în următoarea clipă…

tu dormi liniștit lângă mine, fără că războiul ăsta să te atingă. e bine. furtunile astea sunt prea năucitoare ca să te las să le înfrunți. astfel, noaptea e momentul când mă sui pe lună și înfrunt valurile și curenții. nu pot să las ca barca asta să se inunde, înțelegi?

și uite așa mai trece o noapte. și parcă sunt tot mai multe… în curând se va umple sacul și le voi putea vinde pe ebay la suprapreț.

nu mai înțeleg nimic.

dar mă mai liniștesc când mă întorc și te văd zâmbind în somn. și știu că mâine dimineață se vor calma apele și chiar de va fi înnorat, vei face tu primăvară în jur. pentru că așa ești tu.

prea bun…

nani bun.