prezentul. trecutul

Cred cu tărie că pentru a salva prezentul, este uneori nevoie să te întorci în trecut. Văd că devine un obicei (cam prost, de altfel) de al meu să fac asta. Să mă întorc în locuri care nu-mi fac bine, să revăd oameni care îmi erau dragi, odată, dar care nu au vrut să rămână aici.

Ăsta a fost începutul. Un început greoi, temător și plini de dezechilibrări în mersul chinuit pe poteca asta subțire. Au urmat alte drumuri, mai grele, mai frumoase, mai pline de frici, luminișuri însorite sau păduri sălbatice din care am găsit ieșirea cu greu. Acum sunt într-un deșert căutând o oază, și după cafeaua de azi dimineață, aș spune că norocul nu-mi va surâde prea curând să găsesc ceea ce caut. (sau cel puțin așa mi-a zis ea). ”Ce e viforul ăsta ce ne bate drept în față?”. Unul dintre ele e asta. Și nu mi-a prea dat pace în ultima vreme. Dar acum i-am dat block. Aș fi dat un storno, un delete, un erase, dar e practic și chiar și teoretic, imposibil. Așa că rămâi, dar nu mai ești aici. Adio, 2009. Sper…

20 mai 2013

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s