just let it be.

Și iar trec luni și iar visăm. Și nici măcar nu mai ținem minte vocea celuilalt, căci atât de tare ne chinuim să ștergem tot. Și nu rămânem decât cu senzații. Respirația ei pe gâtul tău, mâna care-ți șterge lacrimile de pe obraji sau mirosul de țigară amestecat cu parfumul ei. Sau cum se lipea părul ei lung de tine și cum orice părticică a ei nu voia să se mai dezlipească de tine, deși prin vorbe, ea spunea total altceva.

Și iar vor trece luni și când ne va fi cel mai bine, soarta ne va aduce înapoi să ne amintească de lucruri pe care noi, ce proști, credeam că le-am uitat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s